Particulele de microplastic care se formează pe autostrăzi ajung până în Arctic
Potrivit unui nou studiu, uzura anvelopelor, frânelor și a altor componente ale vehiculelor sau ale drumurilor, eliberează mii de tone de microplastic în atmosferă în fiecare an. O mare parte din aceste particule poluante, în special cele mai mici, ajung în oceanele lumii și chiar în Arctic.
Poluarea cu microplastic ajunge în ecosistemele terestre, marine și de apă dulce pe diferite căi. Una dintre acestea este traficul rutier; din cauza abraziunii mecanice și coroziunii vehiculelor, frânelor, ambreiajului și motorului care, în funcție de condițiile de mediu, frecare, viteză și alți factori, eliberează particule poluante.
În prezent, emisiile rutiere de microplastic reprezintă 30% din contaminarea cu microplastic în oceane și apele dulci.
Deși provin, în cea mai mare parte, din regiunile lumii cu o populatie foarte densă, cum ar fi estul Statelor Unite ale Americii, nordul Europei și Asiei de Sud-Est, unii dintre acești compuși călătoresc prin aer zile întregi și pot ajunge în oceane sau chiar în Arctica.
Cele mai mici particule de microplastic se indepărtează mai mult de sursa de proveniență
Potrivit oamenilor de știință, deși particulele mai mari sunt depozitate în apropierea sursei de proveniență, microplasticul de dimensiuni de 2,5 micromentri sunt transportate prin aer mult mai departe.
Conform estimărilor, un total de 29.000 de tone de particule în suspensie PM 2,5, care provin din uzura anvelopelor, au fost dispersate la nivel mondial: aproximativ 12.000 de tone pe uscat și aproximativ 16.000 de tone în oceane. Potrivit studilor, peste 8.000 de tone de astfel de particule s-au așternut peste suprafețe de gheață și zăpadă în regiunile polare și în munți.
În mod similar, totalul particulelor în suspensie PM 2,5 ce provin din uzura frânei a fost de 97 000 de tone, din care 45 000 (46%) depozitate pe uscat și 52.000 (54%) în oceane. O cantitate considerabilă, aproximativ 30.000 de tone, a ajuns pe suprafețe acoperite de zăpadă și gheață.
Pentru particule mai mari (PM10), 72% din cele 102.000 de tone au fost depozitate pe uscat, în special în Asia, Europa și America de Nord, iar restul în oceane. În acest caz, aproximativ 20.000 de tone au ajuns în zone îndepărtate, deși transportul în Antarctica a fost mai mic decât pe alte continente.
S-au format aproximativ 284.000 de tone de particule PM10 din uzura anvelopelor pe tot Pamantul; 65% dintre ele pe uscat, în special în Europa, America, Rusia și Asia si aproximativ 28.000 de tone au ajuns în regiunile polare și în munți.
Poluarea în aceste zone îndepărtate, în special în Arctica, provine din America de Nord, pe de o parte, și din nordul Europei, pe de altă parte. Transportul particulelor de microplastic are loc în principal în timpul lunilor de iarnă și primăvară.
Aceste rezultate ar putea fi îngrijorătoare în regiunile cele mai sensibile, unde particulele întunecate scad albedoul de la suprafață – cantitatea de lumina reflectată de pe suprafața Pământului – și ar putea accelera dezghețul.
Etichetat cu: Plastic, Recomandari