Exportul deșeurilor electronice este incompatibil cu economia circulară

Publicat în Recomandari acum 3 ani

Uniunea Europeană și-a prezentat noul “plan de acțiune pentru economia circulară”. Unul dintre obiectivele sale principale este ca produsele fabricate să dureaze mai mult și să fie mai ușor de reparat, reutilizat sau reciclat. UE urmărește un model de producție durabil, în care deșeurile să fie considerate resurse.

În prezent, însă, gestionarea deșeurilor pe principiul celor 3R (redu, reutilizează. reciclează) este departe de a îndeplini obiectivele stabilite. În acest articol evidențiem deficiențele din domeniul deșeurilor electronice.

Din ce în ce mai multe deșeuri electronice, electrice și electrocasnice (DEEE)

Disponibilitatea și accesibilitatea produselor electronice a creat o cultură în schimbarea rapidă a acestor articole.

Cantitățile de deșeuri electronice au crescut exponențial. Producția globală, estimată la 41,8 milioane de tone în 2014, a ajuns la 53,6 milioane de tone în 2019 și se preconizează că vom ajunge la 74 de milioane până în 2030. La nivel european, cantitatea de deșeuri electronice produse de fiecare persoană pe an este de 15,6 kg.

Măsurile de reducere a acestui tip de deșeuri includ creșterea duratei de viață a produsului prin eliminarea obsolescenței programate și a elementelor de fabricație care pot fi reparate, reutilizate și actualizate.

Franța a publicat Legea privind combaterea deșeurilor și pentru economia circulară. Aceasta prevede că, în cazul în care piesele de schimb nu sunt disponibile, dar pot fi reproduse prin imprimare 3D, producătorii trebuie să furnizeze informațiile tehnice în acest sens. De asemenea, interzice orice tehnică, inclusiv software-ul, care face imposibilă repararea sau recondiționarea unui dispozitiv.

Unde se duc deșeurile electronice?

Deșeurile electronice sunt recunoscute ca resursă datorită potențialului de recuperare a materialelor valoroase. De exemplu, aproximativ 60 de elemente diferite sunt utilizate la fabricarea unui telefon mobil, inclusiv metale de bază (cupru, fier sau aluminiu), speciale (cobalt), prețioase (aur, argint sau platină) și rare (indiu, ruteniu).

Unele materiale, cum ar fi platina, indiu și ruteniu, sunt utilizate pe scară largă în electronica modernă, dar disponibilitatea lor în natură este limitată. De aici și valoarea economică a acestor deșeuri care se ridică la aproximativ 57 de miliarde de euro. În ciuda acestui lucru, doar 15 % din deșeurile electronice sunt complet reciclate.

Reciclarea acestor materiale în țările occidentale ar necesita un cost ridicat al forței de muncă. De aceea, dacă reciclarea se face în țările în curs de dezvoltare, este mai profitabil. Reciclarea informală a acestor deșeuri a devenit o sursă esențială de venit în multe dintre aceste teritorii.

China, India, Pakistan, Malaezia, Thailanda, Filipine, Vietnam, Ghana și Nigeria primesc 80% din deșeurile electronice din lume. Unele dintre ele sosesc ca echipamente electrice sau electronice (DEEE) pentru reutilizare. Cu toate acestea, deși 70 % din importurile acestora în Ghana au fost desemnate ca produse second-hand în 2009, multe au fost calificate ca fiind aproape de finalul vietii utile sau scoase din uz și s-au clasificat rapid drept deșeuri.

Deșeurile electronice conțin elemente chimice, cum ar fi plumbul, cadmiul, cromul, mercurul, cuprul, manganul, nichelul, arsenicul, zincul, fierul și aluminiul, dintre care multe sunt periculoase. Ele conțin, de asemenea, compuși organici persistenți foarte nocivi utilizați în materialele plastice, cum ar fi substanțele ignifuge, sau care se găsesc în fluidele, lubrifianții și agenții frigorifici ai produsului.

Lucrătorii din instalațiile de reciclare DEEE situate în țări terțe nu au acces la tehnologia de reducere la minimum a expunerii sau la echipamentele de protecție individuală.

Practicile utilizate includ utilizarea băilor acide, arderea cablurilor, separarea sudurilor toxice și evacuarea deșeurilor rezultate. Atunci când sunt folosite băi de acid pentru a extrage metale prețioase, cum ar fi aurul, lipsa costumelor de protecție expune muncitorii la riscul de a-si provoca arsuri chimice.

Metodele pentru recuperarea cuprului utilizate în tările sărace implică de multe ori arderea stratului de plastic. Se eliberează dioxine policiclice și hidrocarburi aromatice, toate fiind foarte dăunătoare: pot crește riscul de boli respiratorii și de piele, infecții oculare și chiar cancer.

Populațiile din localitățile în care se află instalațiile de reciclare intră în contact cu acești compuși periculoși prin expunere directă în timpul lucrului și prin expunere indirectă la mediu (aer, apă, sol), care este și el contaminat.

De exemplu, nivelurile de poluanți organici persistenți și metale grele care depășesc pragul de risc pentru sănătatea umană au fost găsite în sedimentele râurilor din Guiyu, un oraș chinezesc. Aceste zone nu mai sunt potrivite pentru agricultură și apa nu mai este potabilă din cauza toxinelor levigate în apele subterane și a solului.

Gestionarea deșeurilor, mai curată

Situația actuală ar trebui să ne facă să reflectăm asupra a două aspecte importante. Pe de o parte, dacă e sa căutăm un model de producție durabil în care deșeurile să devină o resursă reutilizabilă, este important să controlăm calea pe care o urmează în acest proces.

Deși deșeurile electronice nu sunt generate exclusiv de țările bogate, ele contribuie substanțial la problemele din țările în curs de dezvoltare. În plus, transportul deșeurilor cauzează emisii de gaze cu efect de seră.

Dacă nu putem preveni acest export de deșeuri, nu vom realiza niciodată un model de producție durabil. Trebuie să încetăm să mai folosim țările în curs de dezvoltare ca depozite de deșeuri și să gestionăm deșeurile în interiorul granițelor Uniunii Europene.

Pe de altă parte, trebuie să putem controla ce se întâmplă cu compușii toxici prezenți în deșeuri în timpul diferitelor procese de reciclare, precum și în produsul final. Trebuie să ne asigurăm că procesele de reciclare nu contaminează apa, aerul și solurile din zonele învecinate și că materialele reciclate nu sunt mai contaminate decât materialele noi.

Controlul substanțelor periculoase pe tot parcursul procesului de transformare a deșeurilor într-o resursă, precum și calitatea finală a resursei obținute sunt aspecte care trebuie luate în considerare nu numai în cazul deșeurilor electronice, ci și în toate tipurile de deșeuri. De asemenea, în materiale plastice. Numai în acest fel vom realiza un model de producție durabil.